
Din nou am pus cerneala pe foaie,
Privesc apa cum curge, un şirag de ploaie,
O mantie de sânge se scurge prin vorbele tale
Îmi delectez privirea cu scumpe cristale.
*
Doar eu aud prin ropote cum tună…
*
Din nou mă laşi să mor de singurătate,
Tu, suflet diabolic eşti plin de păcate,
Lasă-mă să trăiesc veşnic, să mă scurg ca un mercur,
Deschide geamul,să piară norii, să se vadă cerul pur.
*
Doar eu aud prin ropote cum tună…
*
Aşa vă voi privi şi eu, precum un răstignit apus,
Îmi las în mâna voastră teama, adio, eu m-am dus…
Mă pierd singură în întuneric, aud ploaia cum sună,
Doar eu stau trează noaptea şi tremur lângă lună.
*
Doar eu aud prin ropote cum tună…
2 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment

E tare. Poate ajungi vreo mare poeta
. cine stie peste cativa ani ce ajungi
posibil:)