Trandafirul Negru al Toamnei

Îmi e dor de tine,

De modul în care inima ta sare în necunoscutul plăcerii pure,

În văzul curcubeului după o furtună  ameninţătoare,

Cum numai tu ai putea alerga o milă, poate două

Doar pentru a vedea apusul auriu perfect de-a lungul coastei de deal,

Îmi e dor de plăcerea inocentă de a te juca în ploaie,

De zâmbetul tău viu, de entuziasmul cu care mă ţii în braţe…

 

Îmi e dor de tine,

De cel căruia ii se obişnuia a spune Trandafirul Negru al Toamnei,

Cum dansai graţios împreună cu frunzele căzătoare aurii,

Ascultând cântecul de leagan al vântului cu împărăţia crengilor copacilor,

Îmi e dor de felul cum iubeai să alergi cu adierea fină.

Toamna părea a se apropia numai de dragul tău,

Mereu cu o rază incandescentă pe faţa ta pală.

 

Îmi e dor de tine.

De modul în care râdeai atât de tare, încât ar răsuna şi munţii la auzul tău

De modul în care ochii tăi strălucesc puternic, asemenea unor licurici în noapte,

De clipele în care stăteai ore în şir până ce luna apărea  pe cerul întunecat,

Îmi e dor de modul în care te plimbai de-a lungul plajei, cu nisipul între degete,

Întinsul mării, şi valurile care gentil îţi mângâiau picioarele

Tot timpul acela gândindu-te, făra a-ţi păsa de nimic în lume.

 

Acum, nimic în afară de o celulă moartă,

Tu undeva stai în tăcere, ca la răscrucea dintre vieţi,

Confuz, întrebându-te ce o să se întâmple cu tine,

Ca şi când amintirile ar dispărea  fără să se uite înapoi,

Mâinile tale neputicioase stau izolate de corpul tau,

Aşteptând acea persoană pe care o iubeşti atât de mult, să o îmbrăţişezi,

Atâta timp cât un zâmbet poate să mi te aducă înapoi…Trandafirul Toamnei Sufletului Meu!

 

Îmi e dor de tine…

1 Comment(s)

Comments RSS TrackBack Identifier URI