Deschide geamul. Inspiră. Încă o dată. Simţi? Desigur, a venit toamna! Acum închide geamul, şi aşează-te pe scaunul tău roşu, în faţa biroului, ia unul dintre zecile de pixuri colorate şi o foaie albă din sertar şi scrie. Huh? Ce să scrii?! Scrie despre puritatea sufletului şi arta nemaivăzută a frunzelor ce cad domol şi fără voie, pe pământul rece, toamna. Sau, despre oamenii ce pierd noţiunea timpului, cei care râd de clipele de extaz trăite în îndeajunsul vieţii lor. Îţi mai aduci aminte de clipele în care inspiram amândoi acelaşi aer pur al urbanismului mediocru şi visam la boabe de fericire în palmele noastre?
Acum găseşte-ţi pixul cel mov care îmi place mie şi scrie… Dar să nu te gândeşti să scrii despre nu ştiu ce insectă de care eşti tu obsedat pentru că ştii prea bine că mi se face frică, şi nu o să mai pot continua să citesc ce vei scrie. Şi nici măcar să nu îndrazneşti să scrii despre dragoste…despre mine, pentru că inima mi se va strânge şi o să se facă mică ca cea a unui purice…Şi din nou nu am să pot continua să citesc ce vei scrie. Aşa că poţi scrie despre una din cărţile pe care le-ai citit astă-vară, dacă nu te simţi îndeajuns de copil ca să poţi scrie despre sentimentele toamnei. Acum ia pixul în mâna căci nu vreau să mă simt vinovată că toamna o să treacă aşa de repede, doar pentru că respir însetată dintr-o bucată de divinitate. Ai început să scrii?
No Comments Yet
No comments yet.
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
