Aşteptare?!

-Te iubesc!

 

Ochii ei mari,caprui i se umplusera de lacrimi.Il privea nedumerita,fiind coplesita de un sentiment ..pe care nu-l putea intelege.Era fericita.Dar nu-i putea spune.Ar fi vrut sa-i raspunda in acelasi mod..dar se opri,amintindu-si cat de mult a suferit pentru el..cat de mult s-a schimbat in ultimul an.Isi aduse aminte toate clipele petrecute alaturi de el:prima intalnire,primul sarut sau prima aniversare..si implicit,isi aminti de momentele cand erau certati si.poate acum realizase ca se certau din aproape orice..ca mereu exista intre ei o oarecare distanta.Ea nu se simtea vinovata,nici nu era.Ii parea rau.Schitase in coltul gurii un zambet..

 

-Nu mai putem continua sa fim impreuna.E prea multa tensiune intre noi.

-Dar totusi imi spui aceste lucruri plangand.Nici tu nu vrei sa ne despartim,Amy!

-Da,Bill,plang.Dar tu nu vei putea intelege vreodata de ce iti spun toate astea cu lacrimi in ochi.

-Explica-te!Imi poti macar explica?

-Mi-am adus aminte de prima data cand mi-ai spus ca ma iubesti.Eu nu eram pregatita sa aud asta si cu atat mai mult nu eram pregatita sa-ti spun aceste doua cuvinte.Tu nu ai putut intelege.Si absolut de fiecare data cand ma sunai sau ne intalneam ,incheiai cu un “te iubesc”..si practic ma obligai sa-ti raspund la fel ..

-Nu pot sa cred ceea ce aud…sau poate da..mereu am spus ca esti altfel..ca esti rece si distanta.

-Da,dar stii de ce sunt asa?.Pentru ca eu nu ma pot implica in aceasta relatie atat de mult cat vrei tu..

-Ce ti-e atat de greu?..Nu crezi ca deja ar fi cazul sa ducem relatia la un alt nivel?

-Nu.Incepusem prin a-ti spune ca ar fi cazul sa ne despartim..pentru ca mai tot timpul suntem certati,chiar si fara motiv..si tu stii prea bine chestia asta

-Hai sa luam doar o scurta pauza..sa stam despartiti o perioada si apoi sa ne continuam relatia.

-Bill,inceteaza!Stii si tu ca nu ar merge.

-De unde stii?

Ea rase.Rasul ei il scotea din minti si simtea ca inebuneste.Incepu sa tipe la ea,spunandu-i tot felul de lucruri grele.O jignea,la fel cum facea de fiecare data.Ea nu-si pierdu cumpatu,cum obisnuia sa faca in trecut,ci spuse:

-Bill,uite cum reactionezi.Asa faci de fiecare data.!

-Daaa..pentru ca tu ma innebunesti.Tu ma faci sa fiu asa..

In coltul ochiului se putea vedea o lacrima.Rase din nou.

-Dragul meu,nu mai putem continua.Tu ma jignesti de fiecare data cand ne certam,iar eu iti fac rau..nu?

            El isi aprinse o tigara.

-Pai daca tu esti o copila incapabila sa inteleaga un om care iubeste.!..logic ca ma enervez.Dar uite..imi pare rau,daca tu zici ca eu te-am jignit.O sa ma schimb.

            Amy avuse un deja-vu.Parca mai auzise cuvintele astea o data.Da.Asa se intampla cand se certau.El o jignea,apoi isi cerea scuze,spunand ca se va schimba.Absolut de fiecare data o facea pe ea sa se simta vinovata.Insa de data asta era altfel.Nu mai acceptase.Se duse la el,il saruta.Ii putu simti lacrimile care curgeau pe obraz.

 

-Ramai cu bine,Bill.!Iti multumesc pentru clipele frumoase pe care mi le-ai daruit…

-Te iubesc.Stai langa mine.O sa fie altfel.

-De data asta nu.Si eu te iubesc.!!

 

            Iesise afara..era intuneric si frig.Insa ei ii placea frigul.Era iarna,inceputul lui decembrie.Nu putea opri lacrimile fierbinti sa cada.Dar,ciudat,se simtea bine.In ciuda faptului ca a pus capat primei relatii care a contat pentru ea,era fericita.Amy nu-si dadu seama,dar el,prin atitudinea lui o facuse sa-si piarda toata increderea in ea.Si acum ,parca era altfel.Radea si plangea in acelasi timp.Se simtea implinita si nu regreta absolut nimic.Nici relatia cu el,nici faptul ca-i pusese capat.In sfarsit devenise persoana care era cu adevarat:puternica,increzatoare si..fericita.

            Invaluita in gandurile sale,simti ceva rece pe piele.Era primul fulg de nea din acel an,era prima ninsoare.Zambea incontinuu si stia ca facuse ceea ce trebuia.

 

-Danna..!!

-Da,Amy.!Ce s-a intamplat?

-Nimic..vroiam sa te intreb daca nu iesi afara.Ningee femeiee.!!

-In jumatate de ora,am venit.

-Danna..te iubesc..!

-Si eu te iubesc ma.Hai pa.Ne vedem in curand.

 

 

 

E scrisă de Alina. Trebuia într-un fel sau altul  să o postez aci, căci Alina scrie minunat (în unele momente, ce-i drept) şi este o persoană extraordinară.

5 Comments

Comments RSS TrackBack Identifier URI