Tu ai spus că ai pierdut
Puterea de a merge mai departe;
asta este prea mult
Ca să mai faci încă un pas
Şi să-ţi împrăştii praful de pe aripi
Pentru ultima oară
Şi să zbori.
Şi aş vrea să te opreşti din căutarea lucrurilor
pe care nu le vei găsi;
Secretele pe care le cauţi vor rămâne
Închise în mintea ta, şi romantismul tău
Va rămâne ascuns încă,
În caseta plină de praf de sub patul meu.
Ştii, am putea fi
o versiune perfectă de ciudaţi ;
Degetele noastre se pot potrivi doar împreună
ca şi cum ar fi fost făcute la aceaşi matriţă,
Şi am putea avea puterea de a ne accepta reciproc,
Şi iubirea şi…tot.
Şi am putea zbura
pe frumoasele tale aripi rupte.
Sau am putea cădea ca cometele, împreună dacă ai vrea,
Şi stiu ca noi am putea
călători până în adâncul cerului, dacă am vrea…
2 Comments
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Leave a comment
prima strofa ma duce cu gandul la zborul oprit al unui fluture..
nu stiu..probabil nu am sensibilitatea necesara sa inteleg poeziile.
e frumoasa.:)..o zic eu,un necunoscator.
e draguta^^
love is all around, n-ai ce face si , nu mai spune la nimeni, n-ai cum sa opresti un indragostit fara speranta sa nu ne mai gandeasca la iubire:”>
>:D<