Contopiţi în amintiri

E a treia oară în ziua aceea când a paşit aceeaşi stradă, a treia oară când a traversat alertă aceeaşi trecere de pietoni şi a treia oară când avea să descuie uşa apartamentului.

Probabil era a patra oară când deschise frigiderul, luase un măr şi, langă fereastră muşcă din el privind copleşită trupul unui bărbat din blocul vecin. La etajul 5… bărbatul frumos, asiatic, cu corpul visceral, în camera aproape goală. Aproape gol şi el… exersând o nu ştiu ce tehnică de apărare, în stil japonez, antrenând două săbii. Ea îl privi cu sufletul ei obsedat şi în acelaşi timp, posedat. Muşcă din măr cu stupoare, subconştientul ei îi refuză numele, îi refuză amintirea şi deopotrivă chipul, iar sufletul le-ar lua pe toate la un loc şi inconfundabil i-ar nega dorinţele. Judecata ii se încleştă, iar într-un act nefiresc şi incontrolabil se uită la ceas. Trecuse de doişpe. Nu-şi putea lua privirea de la fereastra etejului 5. Se îndepărtă de fereastră, sperând că în ziua următoare îl va vedea la aceeaşi masă, comandând aceeaşi cafea, la cafeneaua unde ea lucrează.

Ea, în zorii zilei, plecă din casă grăbită. Din două mişcări repezi încuie uşa, coborî scările, păşi pe alee, traversă strada, se împiedică, se ridică, îşi cumpără pachetul de ţigări nelipsit din geanta ei, trece de parcul plin de linişte, ajunge lângă o clădire de culoare bej-închis cu modele gotice, se opri în faţa uşii masive de lemn, trase aer în piept, păşi pragul, se uită în jur şi îşi dă seama că din nou a ajuns prea devreme la cafenea. Se schimbă de haine, luă o cană de cafea şi se aşează pe acelaşi scaun, la aceeaşi masă unde obişnuia bărbatul frumos asiatic să se aşeze în fiecare dimineaţă. Nu mult după ora 9 fix, el sosi. Îmbrăcat cu un costum gri, elegant, păşi horărît în cafenea şi se aseză la masă. Îşi scoase o carte, un carneţel şi un stilou. Ea se duse la el, luându-i comanda. Deşi nu-şi dezlipea ochii din carte, ea stia că el vede absolut totul. Fiecare mişcare de-a ei, fiecare cuvânt rostit, fiecare răsuflare… Cafeaua lui sosi. Cu aceleaşi mişcări elegante şi stabile îşi sorbi cafeaua, apoi, îşi închise cartea, se ridică şi plecă. Nu…ea nu putea să mai rateze încă o şansă de a-l cunoaşte, aşa că îşi luă geanta, cu gândul de a-l urmări. Trecuse câteva ore de când ea era în spatele lui, urmărindu-i fiecare mişcare. Se apropie de el… O văzuse, ştia că este în spatele lui, ştia că tot acest timp ea fusese lângă el, că tot acest timp îl analizase. El intră într-o casă, o casă în stil rustic, plină de flori şi desene grafice abstracte. Ea îl urma. Mintea parcă ii se ştersese, inima parcă îi bătea tot mai tare, pupilele ii se dilatau, picioarele ii se înmuiase iar sufletul…o chema spre el. Prima cameră era albă, aproape goală, iar el, din cufărul din mijlocul acelei camere îi întinsese un kimono alb, dintr-un material fin. Fără întrebări, fără nici o evitare, ea s-a adâncit în cămaşă, s-a aşezat pe aşternuturile albe de pe podea. Ştia că avea să urmeze un ritual. Emoţiile şi aşteptarea erau tot mai dificile de suportat însă parfumul lui rămăsese în acea cameră şi îi mângâia sufletul. I-a auzit paşii undeva în departare şi a ştiut că va veni. L-a aşteptat cuminte, şi ar fi vrut să-i spună că va fi primul barbat din viaţa ei, însă el a privit-o şi privirea lui parcă spunea că se vor duce într-un loc unde nici cuvintele nu se vor găsi unele pe altele.

Şi ea l-a urmat, şi-a aruncat cămaşa jos pe podea, el o privea, ea îl chema, s-a apropiat şi i-a mângâiat părul, el îi săruta ochii, ea i-a luat mâna şi i-a sărutat-o, s-au îmbrăţişat,  i-a luat un deget şi i-a desenat o inima pe piept, i-a mângâiat fiecare parte a corpului ei, şi-au simţit coapsele frământându-se, ea i-a simţit fiecare organ, caldura pielii ei îl innebunea pe acel bărbat frumos asiatic, carnea ei îi era pernă iar oasele lui îi erau pat.  Şi au dansat împreună prin săruturi şi atingeri, prin priviri şi mângâieri.

- Rămâi cu mine în seara asta…

- Ne vedem mâine…, îi spuse el în grabă.

2 Comments

Comments RSS TrackBack Identifier URI